sâmbătă, 14 mai 2016

Comuna HOLOD, judetul Bihor

Am gasit prin arhive un material mai vechi despre comuna Holod, judetul Bihor. 
Este scris cu destui ani in urma, de un fiu al comunei.

Unele informatii din acest material necesita actualizare.

COMUNA HOLOD


Turismul, formă de valorificare într-o manieră aparte a resurselor naturale şi patrimoniului antropic, poate fi o ramură economică cu impact major asupra multor zone din judeţul Bihor şi din ţară, zone care au un potenţial turistic mai puţin sau deloc exploatat. Turismul rural s-a născut din dorinţa de evadare într-un mediu mai puţin amenajat, unde nivelul preţurilor este modic, caracterizat printr-un ridicat grad de elasticitate a serviciilor, care se vor putea adapta rapid la o mare diversitate de situaţii sau de preferinţe ale turiştilor.
          În lucrarea de faţă am încercat să prezentăm punctele de atracţie turistică ale comunei Holod, în speranţa că vor trezi interesul iubitorilor de natură, a celor ce îndrăgesc arta şi obiceiurile populare, şi nu în ultimul rând a celor ce sunt în căutarea unui loc liniştit, lipsit de poluare.
          În elaborarea acestei lucrări, mi-au fost de foarte mare ajutor discuţiile cu locuitorii comunei, monografia satului Holod, monografia satului Dumbrăviţa Mică şi timpul frumos care mi-a permis să fac câteva fotografii.
Comuna Holod este aşezată în sudul judeţului Bihor, pe drumul judeţean 795, care face legătura între E79 Oradea-Deva şi E67 Oradea-Timişoara.
Comunele cu care se învecinează sunt: Ceica - în partea de NE, Sâmbăta - în partea de E, Răbăgani - în partea de SE, Căpâlna - în partea de S, Cociuba Mare - în partea de SV, Tinca - în partea de V şi Lăzăreni - în partea de NV.
Oraşele mai apropiate sunt Tinca la 12 km şi Beiuşul la 27 km, Oradea la 36 km şi Salonta la 38 km.
Are în componenţa sa un număr de opt sate, situate la mică distanţă faţă de centrul de comună: Holod, Vintere, Dumbrăviţa, Hodiş, Valea Mare de Codru, Dumbrava, Forosig şi Lupoaia.
Comuna Holod se încadrează în categoria localităţilor de importanţă medie, care s-a dezvoltat în condiţiile specifice unei aşezări rurale, care beneficiază de condiţii prielnice de mediu şi teritoriu.
După funcţiunea economică, localitatea se încadrează la localităţi cu funcţiune predominant agricolă, industrie cu caracter local fiind totodată un nod feroviar de importanţă locală.
De-a lungul istoriei, comuna a avut o evoluţie sinuoasă, alternând perioade înfloritoare cu perioade de declin economic sau social.
Prima atestare documentară a comunei datează din 10 martie 1326, când superiorul Mănăstirii Sfântul Ştefan din Oradea, dăruieşte Episcopiei Catolice din Oradea posesiunea Hydus. De acolo vine probabil denumirea de Hidas, pe care a purtat-o până în prima jumătate a secolului trecut. Satul Hodiş păstrează încă în toponimie rezonanţa numelui vechii moşii Hydus. Numele Holod apare de-a lungul timpului atăt în limba română cât şi în limba maghiară în documentele Episcopiei Romano-Catolice din Oradea şi a Muzeului Ţării Crişurilor.
Peste aceste sate a domnit voievodul român Neagu. După cum dovedesc cercetările arheologice întreprinse în vecinătatea imediată a comunei (Râpa şi Cociuba Mare), Depresiunea Holodului a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri.
Documentele vremii consemnează traversarea comunei de către Mihai Viteazul şi suita sa în drumul său spre Oradea, în anul 1600.
Numele satelor au toate rădăcini în istoria locurilor. Holodul şi Hodişul amintesc de vechea posesiune Hydas. Vintere aminteşte de vinul tare care se obţinea pe Dealul Viilor. Dumbrăviţa Mică îşi trage numele de la vechea dumbravă în care s-a întemeiat satul. Numele satului Forosig are la origine cuvântul maghiar cui fierbinte”, aluzie la potcovarul care îşi avea aici atelierul. Valea Mare de Codru îşi datorează numele pădurilor care înconjoară satul.  Lupoaia are probabil legătură cu lupii care mai pot fi văzuţi şi azi în iernile geroase.
Clima este temperat-continentală, cu influenţe mediteraneene. Temperatura medie anuală este de 9oC, media anuală a precipitaţiilor este de 650 mm, iar direcţia predominantă a vânturilor este sud-vest.
Comuna are un relief de dealuri joase, cu terase scunde şi lunci, generate de principalele cursuri de apă: Crişul Negru şi Pârâul Holod. Întreaga comună este cantonată în depresiunea cu acelaşi nume, o depresiune marginală, ce face legătura între Depresiunea Beiuşului şi Câmpia Crişurilor.
Peisajul general impus de relief se remarcă prin două caractere de bază: altitudini uniforme de la nord la sud, şi uşor descrescând de la est la vest. Dealurile prezente aici fac trecerea de la zona înaltă a Munţilor Codru- Moma la zona joasă a Câmpiei de Vest.
Se remarcă Dealul Viilor(1) situat între Holod şi Vintere, un deal abrupt, cu înălţimea maximă de 235m, acoperit parţial de o pădure tânăra de foioase. Pe versantul sudic, mai lin, a funcţionat vreme de secole podgoria Episcopiei Greco- Catolice, furnizor apreciat de vinuri pentru Basilica Sfântul Petru din Roma, pentru Palatul Buckingam si multe case nobiliare europene. Lucrătorii aduşi aici pentru cultura viţei de vie au întemeiat satul Vintere, al cărui nume este foarte sugestiv (Vin-tere = vin tare). Ruinele pivniţei şi cramei  podgoriei se mai păstrează încă, deşi via nu mai este exploatată organizat şi eficient.
            Dealul Viilor oferă o serie de peisaje pitoreşti, cum ar fi:
- cariera de piatră(2) de pe versantul sud-vestic, aflată în exploatare, prezintă un perete imens de piatră;

-  la extremitatea estica, pe cursul Văii Vintere, s-au format Cheile Vinterei(3), care oferă priveliştea unui drum încadrat de doi versanţi împăduriţi;
- pe versantul nordic al dealului, aproape de vârf, într-o zonă cu vegetaţie bogată, se află izvorul Cioroi(4), având  o apă rece şi limpede. Aici este un punct de belvedere, oferind ochilor cursul superior al văii Holodului până spre barajul de la Dobreşti, lunca Holodului, cu fâneţele şi parcelele agricole;
- la poalele versantului nordic, pârâul Holod creează un frumos peisaj, în care turistul îşi găseşte liniştea şi relaxarea. Pe o distanţă de aproximativ 2-3 km, se poate face plajă, se poate pescui, se pot face drumeţii prin pădure. Veveriţele pot fi văzute adunând provizii de alune şi ghindă pentru iarnă.

                     Cei mai apreciaţi peşti care se pot pescui din pârâu sunt ştiuca şi cleanul, iar pe fundul apei, cunoscătorii pot găsi raci.



Dealurile din nordul satului Dumbrăviţa Mică, brăzdate de patru pâraie, cel mai cunoscut fiind Valea lui Vlad, sunt acoperite de păşuni şi pădurea Duşeşti, care se continuă spre nord până departe. Din punctul de belvedere situat în vârful dealului Creasta Culmii(5), se poate admira într-un frumos peisaj vatra satului Dumbrăviţa Mică, parţial lunca Holodului, Dealul Viilor, exploatarea minieră de la Dobreşti şi în spate Staţia Meteo Dumbrăviţa de Codru, pe Munţii Codru-Moma.
Pe versanţii acestor dealuri, iarna se amenajează pârtii de săniuş. Vara, de aici se pot culege o varietate de plante medicinale şi fructe de pădure, din flora naturală spontană: mure, coarne, porumbele, măcieşe, ciuperci de câmp. În pădure, pe lângă speciile de bază (fag, stejar, carpen), se întâlnesc castani(castane comestibile), mesteceni şi puieţi de brad. De aici se pot culege foarte multe soiuri de ciuperci comestibile, zmeură şi frăguţe. Echipa de vânători din sat este invidiată pentru fauna de aici: fazani, lupi, mistreţi, căprioare. Liniştea pădurii este tulburată doar de foşnetul frunzelor în bătaia vântului şi de cântecul păsărilor. Dată fiind întinderea păşunilor, în satul Dumbrăviţa Mică se întâlnesc numeroase animale domestice, specific fiind bivoliţa, renumită pentru laptele foarte gras şi foarte gustos. Gospodinele din sat vor fi bucuroase să vândă trecătorilor pentru sume modice lapte de bivoliţă sau produse derivate din acesta, făcute în casă după reţete moştenite de la bătrâni. Între satele Dumbrăviţa Mică şi Lupoaia, pe coastele însorite ale dealurilor, numeroasele livezi şi izvoare oferă locuri ideale pentru ieşiri la iarbă verde. Distanţa acestora faţă de drumurile intens circulate asigură liniştea deplină şi lipsa poluării. Locuitorii acestor sate se întrec în fabricarea renumitei pălinci, un rachiu natural obţinut prin fermentarea şi distilarea prunelor. Dintre aceste zone trebuiesc amintite: Păduriţa(6), Izvorul Coitii(7), Valea Miroanei(8).
În nordul comunei, în vecinătatea satelor Hodiş şi Forosig, se construieşte un baraj care va capta apele pluviale ce se scurg pe versanţii dealurilor. Datorită pitorescului locului, se are în vedere exploatarea lui din punct de vedere turistic.
La extremitatea nordică a comunei, în punctul de intrare, se află o pădure de foioase, Pădurea Miheleului(9), unde la fiecare sfârşit de săptămână orăşenii ies la iarbă verde şi aer curat.

        Staţia Meteorologică Holod(10) se află pe vârful dealului Hagău, punct de belvedere spre zona de câmpie a comunei.
La marginea pădurii Hodişului, pe Valea Domnului(11), odinioară tâlharii îi aşteptau noaptea pe gospodarii ce se întorceau cu căruţele de la târg de la Tinca.
       În comuna Holod, nu doar peisajul este cel care atrage turiştii. Aici se găsesc o serie de alte obiective demne de vizitat.
La 31 martie 1841, la Holod se năştea Iosif Vulcan, părintele Revistei Familia şi naşul literar al lui Mihai Eminescu. Fiu de preot şi nepot al altui cunoscut cărturar Samuil Vulcan, acesta este cea mai marcantă personalitate a comunei.  
Locul unde s-a născut Iosif Vulcan este marcat printr-o placă memorială(12). Acum aici se află casa parohială ortodoxă Holod.

        În faţa Şcolii din localitate, la loc de cinste se află bustul cărturarului(13), ca semn de recunoştinţă din partea locuitorilor.

Despre Iosif Vulcan, pe scurt se pot spune urmatoarele:
- a debutat în 1860 cu poezii în Telegraful Român din Sibiu;
- din 1879 a fost cel mai simpatizat membru al Acadermiei Române, a cărei Secţiune Literară a şi condus-o între 1904-1907;
- în 1865, la Budapesta, a fondat Revista Familia, pe care a mutat-o la Oradea în 1880;
- în numărul 6 din 1866 al revistei Familia a publicat primele creaţii ale lui Mihail Eminovici, sub numele de Mihai Eminescu;
- între 1875-1882 a publicat revista Şezătoatrea, revistă de etnografie şi folclor românesc;
Fundaţia Culturală Iosif Vulcan, fondată în 1992 de către locuitorii comunei la iniţiativa preotului ortodox Igna Alexandru şi cu sprijinul Consiliului Local, organizează anual manifestări artistice şi culturale în cinstea patronului spiritual, la care participă elevi, studenţi şi oameni de cultură din ţară dar şi din străinătate.
 Clădirea bisericii ortodoxe(14), construită între anii 1930-1933, din piatră şi cărămidă, tencuită atât în interior cât şi în exterior, în stil bizantin şi neobizantin, purtând hramul Sf. Nicolae, reprezintă un loc de reculegere. Biserica are în afară de altar, naos şi pronaos şi un pridvor în care se face taina spovedaniei. Planul bisericii este în forma de treflă, cu o boltă în semicerc în altar şi cu o alta, neobizantină în naos. Balconul se întinde deasupra întregului pronaos şi are la rându-i o boltă semicilindrică. Iconostasul este din lemn şi respectă canoanele bizantine. Pictura interioară, realizată în 1983 a fost sfinţită de PS. Vasile Coman al Oradiei. În naos şi altar, pictura este structurată pe trei registre: în cel de jos, apar sfinţii pictaţi în picioare; în registrul următor apar alte chipuri de sfinţi, înscrise în cercuri separate, de motive florale; al treilea registru cuprinde scene din viaţa Mântuitorului, în bandă continuă, fără demarcaţii între evenimente. Pe bolta altarului, Maica Domnului, în chip de Împărăteasă, cu Pruncul în braţe. Pronaosul este pictat de asemenea, cu chipuri de sfinţi. Pe tavanul de sub balcon este pictat Sfântul Ierarh Nicolae, patronul spiritual al bisericii. Câteva picturi apar şi în pridvorul exterior, înfăţişând scene din Cartea Genezei.
        În partea de apus se ridică un turn măreţ, în stil bizantin, ce adăposteşte două clopote. Arhitectura apuseană şi-a pus amprenta asupra concepţiei arhitectonice, prin prezenţa a patru contraporţi, elemente atât de caracteristice stilului gotic. 
Pe malul drept al pârâului Holod, pe fostul domeniu al Episcopiei Greco-Catolice, este în curs de amenajare o mănăstire greco-catolică(15). În prezent, doi călugări se ocupă de lucrările de amenajare. Într-una din încăperi s-a amenajat un loc de rugăciune, pentru cei aproximativ 30 de membri ai comunităţii. Mănăstirea dispune de o sală de mese complet utilată şi de camere destinate cazării călugărilor. Conform informaţiilor furnizate de unul din călugării prezenţi aici, eventuale grupuri de turişti pot primi aici găzduire, cu condiţia anunţării din timp.


Pe malul stâng al pârâului Holod funcţionează un post hidrometric(16), care iese în evidenţă în primul rând prin puntea metalică ce traversează apa. Femeia care lucrează aici de foarte mulţi ani a dat şi renumele locului-„Roza apelor”.
Între localităţile Holod şi Vintere se află ruinele unei construcţii foarte vechi, construită cu mai multe sute de ani în urmă, Construită din piatră, ea a avut la început rolul de moară de apă(17), exploatând apa Holodului ce curge prin apropiere. Distrusă de un fulger, ea a fost apoi abandonată. Utilizată ca şi brutărie şi secţie de împletit nuiele în perioada comunismului, masiva clădire zace acum în ruină.
În satul Vintere, într-una din intersecţii poate fi admirată o foarte frumoasă cruce sculptată în lemn(18).
Un alt punct de interes turistic în comuna Holod îl reprezintă mormântul din curtea bisericii ortodoxe din Valea Mare de Codru, mormânt însoţit de o poveste aparte. 
În timpul dominaţiei austro-ungare, aici trăia o tânără foarte frumoasă, fiica preotului Galea.  Frumoasa poveste de dragoste dintre fată şi prinţul Stuart, descendent al familiei regale austro-ungare a impresionat lumea şi a rămas vie în memoria localnicilor. Mai puternic decât povestea este numele sub care frumoasa fată a rămas în memorie: „Mândra lumii”(19).

O zonă cu vechi tradiţii cum este vatra Holodului are, desigur şi tradiţii folclorice demne de luat în seamă. Obiceiurile, ca expresie spirituală şi culturală, reunesc toate manifestările folclorice înşirate pe toată durata unui an, în legătură directă cu datele calendaristice religioase.
Obiceiurile la naştere, botez, nuntă şi moarte, sunt păstrate cu respect din generaţie în generaţie. La toate reuniunile dansante (baluri, nunţi, petreceri) dansul popular este nelipsit. Un instrument muzical specific zonei este vioara cu goarnă.
Obiceiurile de iarnă sunt cel mai bine păstrate. Nici o datină nu s-a păstrat cu atâta sfinţenie cum s-a păstrat colindatul de Crăciun. Colindele au subiecte religioase (scene din viaţa lui Hristos, Maica Sfântă) sau legate de viaţa de zi cu zi(nunţi, munci agricole). Cântate în perioada din preajma Crăciunului şi până la Anul Nou, ele reprezintă de fapt urări de sănătate şi bunăstare adresate gazdei. Viflaimul, Steaua, Pluguşorul, Turca, nu sunt altceva decât un teatru popular la sate, în care se pune în scenă istoria naşterii Pruncului Isus.
Înainte de 1989, în comună au activat doi dascăli, directorii şcolilor din Holod şi Dumbrăviţa Mică, oameni care au reuşit să readucă din negura timpului străvechile obiceiuri populare. Chiar dacă formaţiile întemeiate de aceştia nu mai există, în fiecare sat veţi găsi femei în vârstă care să vă cânte un cântec popular vechi, o colindă, să facă o strigătură pe orice temă sau un descântec.
Ca aşezare geografică, satele comunei sunt dispuse în formă de stea. Legătura centrului de comună cu satele se face astfel: Vintere-2km spre sud, pe DJ795; Dumbrava-6km spre vest, pe DJ795; Dumbrăviţa-2km spre nord-vest, pe DC199 şi DC200; Lupoaia-2km spre nord, pe DC201, spre Hodiş şi Forosig-1, respectiv 5km spre nord, pe DJ768.
     Pornind din oraşele importante ale judeţului, turiştii pot ajunge în comuna Holod astfel:
Din Oradea, pe E79 spre S, prin Băile Felix-Lăzăreni, 35km;
Din Salonta, spre E, prin Tulca-Tinca, 37 km;
Din Beiuş, pe E79 spre NV, prin Pocola-Răbăgani, 22 km.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu